Şerpi şi fluturi

Încă mai simt dezamăgirea în piept şi dorinţa în pântec, şi îmi plac amândouă la fel pentru că sunt ultimele vestigii ale senzaţiilor pe care mi le dau oamenii.. Citeam spusele cuiva, că este dependent de oameni. Eu aş zice mai degrabă bolnav de oameni, chiar dacă lipsa dozei îţi dă o stare de sevraj. Bolnav şi neaparat trebuie să fie vaccinat. Asta se face exact ca în cazului veninului. Îţi injectezi o doză infimă zilnic, până când începi să creezi anticorpi, celule care să îţi pună dracu zâmbetul pe faţă, să-ţi dea o palmă când te smiorcăi. Şerpi şi fluturi.. ce tablou.
Oameni.
Fluturii mei nu prea mai există acolo în stomac, am avut multe specii de fluturi, căci ma plictisesc repede. Mă plictisesc de exemplu de mâncarea pe care o mănânc, de aceea trebuie să găsesc mereu feluri noi, altadată să revin la cele vechi... Acum simt o nevoie acută de un fel nou de mâncare, dar acum vreau unul care să-mi dea ulcer, să fie atât de rău încât să dizolve orice ou de fluture străin, să îmi dea în acelaşi timp senzaţiile din piept şi din pântec..
Ceva demonic.
Singurul mod în care aş mai putea să nasc senzaţii este să fiu încordată, în încercarea de a atinge ceva, ceva care să-mi rămână mereu la doi centimetri de vârful mâinii mele întinse. Ceva ce nu pot să am, căci mereu îmi doresc imposibilul. Vreau şerpi şi fluturi în acelaşi timp, nu fluturii mei în care am înfipt ace şi nici şerpi îmblanziţi... Vreau imposibilul.