joi, 12 noiembrie 2009

Băiatul rău


Mda... Întrebarea tuturor: de ce au femeile o afinitate către bărbaţii nesimţiţi, care le tratează cu indiferenţă sau chiar le brutalizează, fizic sau/şi psihic?
Am avut şi eu problema asta. Cei care erau prea interesaţi de mine deveneau brusc mai neinteresanţi, plictisitori, ba chiar indizerabili. În schimb, când apărea un tip macho şi cocky, mă entuziasmam şi începeam să oftez după el. Mi i-am dorit înapoi pe prietenii cu care am avut probleme, cei care m-au înşelat, cei care mă tratau cu spatele. I-am părăsit pe cei care mă iubeau "prea mult".
Este unul dintre lucrurile care demonstrează "prostia" proverbială a femeilor. Alături de lipsa simţului orientării şi gândirea alambicată, alimentată de emoţii şi impulsuri. Femeile nu sunt neapărat proaste, ci în ele se declanşează nişte instincte greşite.
Cred că totul se leagă de latura noastră animalică şi de mecanismul biologic de selecţie a partenerului. Pentru că o femelă vrea genele unui mascul puternic, care poate să o apere pe ea şi să-i apere şi progeniturile. Iar bărbaţii care transmit această putere sunt cei activi şi independenţi.
Cel mai des, masculii activi şi independenţi sunt şi egoişti şi insensibili. Sunt cei care nu sunt impresionaţi uşor. Şi, apropo de asta, în momentul în care îi câştigi atenţia unui bărbat pretenţios şi insensibil, ai un sentiment de victorie, tu eşti aceea care l-a "îmblânzit". Când crezi că a fost prea uşor de câştigat ceva, înseamnă că acel lucru nu este valoros. Pentru că succesul se măsoară în efortul pe care l-ai depus ca să-l obţii.
Niciodată nu ne dorim ceea ce avem deja. Este un paradox trist şi motivul pentru care suntem mai mereu nefericiţi. Mereu ne dorim mai mult. Sau, de multe ori, ne dorim altceva. Noutatea ne atrage, pentru că este imprevizibilă.
La fel şi bărbaţii nesimţiţi. Nu ştii cum vor reacţiona, nu ştii ce gândesc, nu ai certitudini în privinţa realţiei cu ei. Şi asta te ţine ca pe ace, în alertă, mereu încercând să cucereşti încă puţin din "teren".
Pe de altă parte sunt "pămpălăii", cum îi numim cu răutate pe cei mai sensibili. Aceştia te tratează ca pe o comoară, te pun pe un piedestal şi îţi dedică ode. Dar tu, femeie ce eşti, nu ai virtutea recunoştinţei. Pentru că nu vrei să simţi recunoştinţă, vrei să simţi satisfacţie, vrei să simţi sudoare pe frunte de la cât ai alergat după un tip. Şi vrei să pui mâna pe umărul lui şi să te uiţi în jur mândră: "este al meu". Vrei să-l escaladezi, ca pe un munte Everest şi să pui steguleţul sus, ca să-l vadă toată lumea.
Mecanismul mi se pare cât se poate de logic şi explicabil. Problema devine alta: ajungi să calci pe respectul de sine pentru a câştiga atenţie. Femeile ajung să accepte comportamentul de troglodit al băiatului rău, pentru că îşi doresc orbeşte atenţia lui. Ajung să se pună pe ele pe locul doi.
Sunt bătute, ignorate, înşelate, subestimate, nerespectate, tratate ca nişte slugi sau ca nişte obiecte sexuale. Pentru ce? Pentru a avea lângă ele un mascul puternic. Păi... Cimpanzeii fac aşa!
Priorităţile trebuie restabilite. Şi la un moment dat trebuie să treci la un nivel superior şi să începi să cauţi bărbatul pe care să-l meriţi, nu să-l îmbrobodeşti. Cel care poate nu se uită prima oară la tine, dar pe care îl cucereşti cu ceea ce eşti, nu cu tone de mândrie sacrificate pe altarul lui. Şi care nu mai este un munte Everest, ci un om cu care comunici şi găseşti o legătură.
Şi atunci te poţi opri din alergat, din asudat, din munci titanice şi poţi savura o relaţie normală, nu relaţia dintre vânător şi vânat.

11 comentarii:

  1. foarte tare comparatia cu Everest-ul :))

    RăspundețiȘtergere
  2. ufff ce bine ai zis-o. si ai atins un subiect la care ma gandesc si eu (cum tb sa fii ca baiat/barbat). stiu ca nu sunt genul "baiat rau" si cred ca nu voi fi niciodata si ma gandesc daca asta o sa ma coste in relatiile cu femeile. a nu fi "baiat rau" are si avantaje, dar un dezavantaj mare e ca cei ca mine se pot arde rau, daca se lasa dusi si nu gandesc.
    oricum e placut sa gasesc si un articol ca asta dupa toate nebuniile cu fii "baiat rau", fii indiferent, fii vanator, fii mascul si zeu.

    scuze ptr cacofonia de mai sus :P (e undeva pe acolo dar nu am mai corectat-o). ahh si sa nu se inteleaga ca ce (ahem lol) am scris e o cacofonie :D desi... cine stie? :P

    ps: ideal ar fi sa fii la jum drumului, o doza suficienta de atitudine si putina indiferenta dar sa-ti pese de persoana de langa tine, sa stii cum sa te comporti cu ea si sa ai cu adevarat suflet.

    RăspundețiȘtergere
  3. Alergatul după băiatul rău devine obositor. Iar cel mai funny e când vezi că alergai după o partidă nu aşa bună.
    Dar nici la extrema cealaltă nu este prea sănătos. Cred că nimeni nu vrea un preş în loc de partener. :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Sunt de acord cu tine. Foarte nobil din partea ta cum le îndemni pe femei să-şi regăsească mândria şi respectul de sine. Doar că lucrurile pe care le descrii nu se întâmplă de ieri, de azi. Sunt etape pe care toate femeile trebuie să le parcurgă. Astea se întâmplă mai ales în cazul tipelor ieşite din adolescenţă. În cazul tău, pot să pun pariu că ai cel puţin 25 de ani.

    Dacă un mârlan are mai multe şanse la aventură, un "nice guy" are mai multe şanse la o familie.

    Cum ziceai şi tu, echilibru să fie că o scoatem noi la capăt.

    Gândurile unui fost băiat rău aflat în convalescenţă...

    RăspundețiȘtergere
  5. Uite că ţi-am citit şi postul ăsta.

    Nu, nu vreţi să alergaţi după un băiat. Că vă mai gândiţi din joi în paşti la asta, "cum o fi să...", e altceva. Puţine sunt capabile şi dispuse să muncească pentru a-i ajunge la nasul unuia care nu le dă importanţă. Pentru că multe sunt de părere că duuuuh, sunt fete, deci pot sta liniştite, dacă nu îl au pe icsulescu, vor avea parte de alţii. Nu trebuie să muncească pentru un anume tip.

    Dacă ne-am cunoaşte, te-aş stresa zi de zi până mi-ai arăta o fată care e atrasă de un băiat ce o loveşte. În toată ţara asta. O fată sănătoasă la cap, normală, nu o terminată care nu ştie că există şi băieţi, nu numai cimpanzei.

    E fix aceeaşi atitudine de badass wannabe de care îţi ziceam în celălalt post. Susţii că îţi doreşti înapoi prietenul care te-a înşelat. Sigur, probabil era prea bun la pat, avea bani sau avea el ceva special, dar nu ţineai la el. Sau eşti sado şi îţi place să fii rănită. Sau ai uitat senzaţia pe care o ai când eşti înşelată. Sau... (aş putea să te jignesc aici, dar mă abţin; menţionez, ca să-ţi faci o idee)

    Curios, câţi ani ai? Eşti adolescentă?

    RăspundețiȘtergere
  6. Sa mor de vad legatura intre varsta autoarei si relevanta articolului.
    E ok sa fii badass motherfucker daca poti, daca te simti confortabil astfel si atunci cand e cazul. Asta nu inseamna sa provoci suferinta gratuita celei care te iubeste. Asta nu inseamna ca tu nu o poti iubi asa cum isi doreste.
    Sunt multi care sunt pur si simplu baieti rai.

    RăspundețiȘtergere
  7. Se mai intampla si din astea, de aici vine si distantarea fata de barbati din comportamentul asta poate a unora

    RăspundețiȘtergere
  8. @alleks
    Ba da, vrem sa alergam dupa un baiat, din motivele de mai sus. Bineinteles, asta se intampla in faza de imaturitate.

    "multe sunt de părere că duuuuh, sunt fete, deci pot sta liniştite, dacă nu îl au pe icsulescu, vor avea parte de alţii"

    Nu, il vrem tocmai pe ala pe care nu prea il putem avea, iar cei disponibili, de care putem avea parte, sunt neinteresanti.

    Atractia poate avea ratiuni gresite, faptul ca unele femei stau cu niste brute nu este sanatos, dar nici ireal.

    Cat despre varsta mea, chiar nu are importanta, la fel cum spune si cerbulvechi.

    RăspundețiȘtergere
  9. pentru ca.. exista o vorba: Baba sufera la frumusete.

    RăspundețiȘtergere
  10. Trist... Mulțumiri pentru lecție ! Exlplicat totul că la școală .

    RăspundețiȘtergere