vineri, 26 februarie 2010

Sindromul Făt-Frumos

Mă frapează fetele alea care încă nu au ieşit complet din copilărie şi sunt parcă spălate pe creier de basmele cu prinţesa şi Făt-Frumos (care, apropo, mereu se termină cu nunta - ce e mai departe dracu' ştie, că de când e lumea şi pământul căsătoria e o loterie).
Nu înţeleg de ce se consideră normal un comportament atât de iluzoriu: fetele care se cred prinţese şi visează la Făt-Frumos. Fetele astea stau pe o bombă cu ceas a suferinţei în dragoste. Pentru că se cred prinţese şi ele ştiu că fiecare prinţesă va avea Făt-Frumosul ei.

Şi uite cum sărută ele zeci de broscoi şi nu găsesc nici un prinţ. Au un romantism naiv, visează cu ochii deschişi la o dragoste venită din senin, desprinsă din comediile romantice cu Jennifer Aniston, presărată cu petale de trandafiri şi toate cele. De aceea, sunt foarte uşor de prostit.
Eu, ca băiat, dacă aş vrea să cuceresc o astfel de fată, aş face câteva investiţii: flori, restaurant, credit pe telefon pentru sutele de sms-uri zilnice şi partea gratuită, complimentele. "Eşti cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o". "Eşti viaţa mea". "Eşti prinţesa mea". Bingo! Asta vroia să audă. Acum misiunea "dragoste la prima vedere" este îndeplinită. Mai trebuie doar pusă ştampila: "Te iubesc!".

Te iubesc, te iubesc, te iubesc... Te iubesc după a treia întâlnire, te iubesc până la cer, te iubesc când îmi faci sex oral, te iubesc mult, prinţesa mea.
Iar fetele cred că este suficient. Că dragostea este totul în viaţă. Că relaţiile nu au nevoie decât de acele reacţii chimice din creierul nostru. Iubirea devine atât de simplă, atracţia sexuală devine iubire, obişnuinţa devine iubire, confortul, chimia...devin "iubire". Doar pentru că este nevoie să spui "te iubesc".

Numai că totul se strică la un moment-dat şi broscoiul pleacă. Şi se va întâmpla asta ani la rând, pentru că prinţesele încă mai cred în iubire şi ... atât. Şi uneori chiar nu primim suficiente palme ca să ne trezim la timp. Orice relaţie eşuată este o lecţie pentru următoarea. Dar am auzit de cazuri în care nevoia de iubire funcţionează ca un arc stricat, cu o perseverenţă de muscă ce se loveşte de bec.

De aceea multe suferă, chiar şi după ce se căsătoresc cu Vasile, electricianul. Care nu are cal alb, nici măcar paloş. Care este vulgar şi habar n-are ce gândeşte nevasta lui. Care-i pune mâncare pe masă, îi cară cumpărăturile şi o roagă seara să îl scarpine pe spate. Vasile este un om simplu, care nu se gândeşte la iubire. Şi Vasile devine unul din mulţii bărbaţi părăsiţi de nevastă (cum spunea cineva odată, întotdeauna femeile pleacă din căsnicie, bărbaţii foarte rar).

Cum o fi mai bine? La pupat de broscoi sau la Făt-Frumosul cu burtă de bere de acasă? Depinde cum priveşti romantismul...

14 comentarii:

  1. Hm...încă încerc să realizez dacă ai fost pesimistă sau realistă :P

    RăspundețiȘtergere
  2. Vis-a-vis de subiectul "iubire" pot să spun că sunt destul de optimistă, numai că... nu ştiu, nu mi se pare atât de simplu.
    Alţii spun că este simplu ca bună-ziua: iubeşti sau nu.

    RăspundețiȘtergere
  3. de ce incerci tu sa le bagi mintile in cap?? nu iti este un pic mila de saracii broscoi?? nici macar un pic?!?

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu n-am iubit pana acum. Relatii am avut multe... vreo 4 mai lungi, restul scurte. Si-am 27...
    Secretul cred ca e sa nu mai cauti. Adica sa stai s-astepti.

    RăspundețiȘtergere
  5. :)) Armin, din fericire pentru broscoi, nici o printesa nu va fi convinsa de povestirea mea haotica.

    :D

    RăspundețiȘtergere
  6. No Mo, eu mai stiu un secret: graba strica treaba. La fel si scurtaturile... Saritul peste pasi. De ce atata graba? ...

    (Asa gandesc acum, dar sa ma vezi la 29 de ani :))) )

    RăspundețiȘtergere
  7. O primavara plina de bucurii,de sanatate si de zambete!:)

    RăspundețiȘtergere
  8. citeam articolul asta si ma gandeam la naivitate.
    dupa mine in sine nu e rau sa iti doresti, sa visezi, dar sa fii totusi realist, sa nu te arunci cu capul in orice prostie. bine asta ar fi ideal, dar cand te iau "nebuniile" cam greu cu realismul :)
    mai cred ca oamenii nici nu au un echilibru in asta: ba vreau prea mult, ba vreau prea putin.
    si inca o idee: cred ca ii avem alaturi pe cei pe care-i meritam. daca vrem altceva, mai tb sa schimbam si la noi ceva (ma refer la gandire, mentalitati, chestii de astea)
    traim pentru atatea prostii ca nici nu mai stim pentru ce traim

    RăspundețiȘtergere
  9. De fapt aceste fete realizeaza marita cu acest electtician, pestte 10 -20 de ani, fara palos, scut si cal, ca sarutatul broscoiului le-a dus la pierzanie. Asta daca devi destepte intre timp... Femeile vor suferi mereu de complexul lui Fat-Frumos, salvator si cu palosul gros...:)

    RăspundețiȘtergere
  10. Haoleuuuu maica, ce vrei sa zici?Ca eu, desi sunt un fat frumos veritabil de prima mana, nu o sa-mi gasesc printesa never ever?
    Asta banuind ca la postul tau e valabila si reciproca:)))

    RăspundețiȘtergere
  11. bla, bla, bla...viata e total diferita fata de toate povestile de adormit copiii fara neuroni :))

    in ceea ce priveste literatura mercantila...poate ca succesul feti frumosilor n-are nici o legatura cu alba ca zapada ci mai degraba cu muma-padurii :)))))))

    lasti prostiile si hadeti miercuri in Shelter Pub de la 19...la etaj: http://www.facebook.com/event.php?eid=372859582556

    RăspundețiȘtergere
  12. nici eu nu cred in dragoste, asa...tac-pac...mi s-a intamplat o data, l-am iubit, ne-am futut...s-a dus! Salut, la revedere,bine, pa! Nu-l astept pe fat-frumos, il vreau pe unul care sa aiba cat mai putine defecte din cele pe care le pot accepta. Nici eu nu sunt Printesa de Dorobanti, nici el Chippendale de Dambovita!

    RăspundețiȘtergere
  13. decât să pup un burtos în fiecare zi, mai bine un broscoi bunăciune pe zi! cât sunt tânără cel puţin, că după aia devenim cu toţii nişte burtoşi!;))

    RăspundețiȘtergere
  14. eu zic sa se prostitueze, macar fac un ban cinstit. :))

    RăspundețiȘtergere