sâmbătă, 20 februarie 2010

Un mic pas...


De la dragoste la ură, se spune.
M-am surprins pe mine însămi când am făcut acest mic pas în legătură cu cineva din viaţa mea. De obicei părerile mele despre oameni rămân constante.
Acum nu s-a mai întâmplat. De la a place pe cineva la alergia pe care o simt în prezent pentru respectivul a fost un mic pas. Brusc, fără motive evidente, fără răsturnări de situaţie... Pur şi simplu.
Din bărbatul pe care-l vedeam înainte s-a trasformat într-un băieţandru libidinos cu o clanţa obraznică. Un personaj evident si agresiv ca un... miros de ceapă prăjită. Misogin şi arogant, orb la propriile exagerări, pe care le consideră semn de bărbăţie. Un personaj care arată aşa cum vorbeşte şi vorbeşte cum gândeşte, adică brutal. Brută, da, ăsta e cuvântul. Ca un bolovan. Care face zgomot.

Problema este că acest om mi-a plăcut foarte, foarte mult. Şi nu îmi explic de ce trecerea asta bruscă! Sunt eu instabilă psihic? M-am înşelat atât de mult în privinţa lui prima oară? Sau mă înşel în privinţa lui acum? Cum să mă comport? ...Cine ne mai înţelege?

Oricum, e un fenoment posibil şi existent. Care nu are neapărat o explicaţie. S-a schimbat macazul, îmi pare rău, nu pot să controlez alergia pe care o am la tine, aş fi vrut să nu strâmb din nas de fiecare dată când îţi aud ideile şi să nu închid ochii strâns cînd mi te amintesc. Să nu mi se crispeze umerii când mă gândesc la atingerea ta sau să nu grăbesc pasul când vorbeşti tare pe stradă. Aş vrea să nu mai simt satisfacţia de a fi acră, inexpresivă, când îţi vorbesc. Aş vrea să nu mai simt că explodez dacă nu îţi spun cât pot să te displac.

Eşti ca un mujdei de usturoi: atât de bun şi decadent la cină, atât de gustos şi satisfăcător, dar fantastic de neplăcut a doua zi.
Eşti ca o mahmureală.

9 comentarii:

  1. poate ti s-au deschis ochii la adevarata sa persoana, ca un senm de "ai grija". poate vedeai ceva in el ce nu era de fapt.
    bine ca acum si nu mai tarziu. dar vad ca tot mai speri sa redevina cel dinainte. potentialul nu face neparat ceva bun in practica, cum nici un ingredient bun mirositor nu e neaparat bun si la gust

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) L-ai facut sa arate dezgustator si in ochii mei de cititor. Esti expresiva.
    Bine-ai revenit!

    RăspundețiȘtergere
  3. John, da. Am făcut o interpretare greşită. De obicei pornesc cu oamenii de la cele mai bune premize, de aceea mi se întâmplă să tot scad din "creditul" pe care îl dau.

    Nu sper să redevină cel de înainte, pt că ştiu că ăla nu există. A fost o eroare de calcul. :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Doctore, nici nu m-am forţat să scriu. Este doar ceea ce simt. :))

    Aş mai avea multe de scris, dar nu vreau să devin de-a dreptul rea. :))

    RăspundețiȘtergere
  5. In sfarsit, AI SCRIS :))
    Hum...stii...nu esti instabila psihic, daca ai fi, atunci...as fi si eu. Sunt oarecum in aceeasi situatie cu tine, poate mici diferente :D
    P.S.: Scrie mai des! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Suntem ceea ce suntem si uneori nu suntem intelesi .... uneori coboram scuturile cand credem ca o persoana merita ... ca apoi sa ne dezamageasca pentru ca nu a reactionat cum am fi vrut noi sa o faca .... Credem ca totul ni se cuvine pana cand devenim scarbiti de noi sau devin altii scarbiti de noi devenim libidinosi , siroposi , dezamagim si suntem dezamagiti ....ca apoi sa descoperim acest two face morgan sau poate mai familiar Dr. Jekyll and Mr. Hyde... Aceea dubla personalitate care exista in noi si care face ca aparantele sa insele ... Ambele stari exista dar in functie de situatie una isi face loc si iese la iveala .. nu putem fi constanti nu putem mentine aceeasi stare cand intervin schimbari e natura umana ... Dar cred ca tu vrei ramane constanta intodeauna scumpa Sophie si sunt absolut convins ca nu vei dezamagii niciodata pe nimeni tu nu esti o eroare de calcul :)

    RăspundețiȘtergere
  7. "Anonimule"...
    Ultima parte sună a ironie fină, subtilă. :D

    RăspundețiȘtergere
  8. ai dreptate ultima parte suna a ironie fina dar cu poate fi "Un personaj care arată aşa cum vorbeşte şi vorbeşte cum gândeşte, adică brutal. Brută, da, ăsta e cuvântul. Ca un bolovan. Care face zgomot" ironic ?... este un simplu zgomot :)

    RăspundețiȘtergere