Ne distrăm cu nesimţire

Am ajuns la concluzia că distracţia pură trebuie neapărat să conţină şi o doză de nesimţire, altfel nu se poate. Nu poţi să fii cuminte şi regulamentar şi să te distrezi în acelaşi timp.
De-asta oamenii râd când cineva cade cu dinţii de asfalt, sau când îi cade un ghiveci în cap, când alunecă şi se loveşte cu capul de colţul mesei etc. La distracţie nu este loc de delicateţuri sau compasiune.
Alt exemplu... Cum arată petrecerile monstru a doua zi: perdele arse cu ţigara, tampoane folosite în chiuvetă, prezervative agăţate de lustră, toate băuturile vărsate pe jos, coji de seminţe în vază, un telefon furat, doi ochi vineţi, vomă pe perete ş.a.m.d. Chiar că petrecere monstru!
Oamenii cei mai distractivi sunt şi cei mai dezinvolţi. Adică ăia care nu se sfiesc să-ţi tragă de chiloţi şi să ţi-i bage în fund, sau să-ţi tragă una după ceafă când bei din sticlă. Sau ăia care-ţi devastează cămara când îi inviţi la tine acasă şi dau firimituri pe jos sau scrumează în solniţă. Ăia sunt oamenii distractivi, care găsesc mereu motive să râdă tare şi cu gura plină de biscuiţi când te loveşti.
Tot la distracţie se fac şi simpaticele glume de macaz sau glume de şantier, cum preferaţi. De-alea ţărăneşti, de poiana lui Iocan, gen: "Ştii ce-ar fi tare, frate? Să ai p... cu lanternă". "Nu toţi avem nevoie de lanternă ca s-o găsim". Sau.. "Iar ţi-ai lăsat burtă?". Sau... "Pantalonii ăştia îţi fac fundul ca un cur". Am telefonul plin de perle de genul ăsta.
Şi să nu uităm de faptul că există  la radio farse la telefon, care mi se par sinistre. Gluma, glumă, dar nu m-ar mira să sune de-alde Buzdugan pe vreunul să-i spună "Bună seara, a murit mă-ta! (hihihihahaha)". "Bună seara, te-am filmat când erai la veceu şi ştim că ai diaree". "Bună seara, sunt doctorul ginecolog, mi-ai infestat cabinetul cu păduchi laţi". Hă hă hă! Până şi o piedică sau un cuţit în spate sunt mai demne decât farsele astea, indiferent ce scursuri ale societăţii sunt sunate în emisiune.
Distracţia trebuie să conţină o doză de nesimţire, clar. Şi să mai spună cineva de inocenţa copiilor, că ăia se distrează cel mai bine! Păi altfel n-ar exista farsele din tabere, cum ar fi "hai să ne pi..ăm pe faţa lui Gogu în timp ce doarme!", "hai să aruncăm 20 de petarde aprinse în camera învăţătoarei!", "hai s-o împingem pe Adriana în prăpastie!". Copilul din noi ne face atât de nesimţiti.

Şi, ca ultimă demonstraţie, distracţia trebuie să conţină o doză de nesimţire, de asta ne distrăm în principal cu prietenii.
Şi de-asta mă simt uneori ca o party-pooper.