Uneori se manifestă zgomotos, alteori dispare.
Bărbatul din mine este foarte protector, poate la fel de protector pe cât am eu nevoie de protecţie ca femeie. L-am simţit puternic şi posesiv vis-a-vis de prezenţele feminine din viaţa mea. El le-a înconjurat cu braţul în locuri periculoase, el le-a dat bucata cea mai mare de prăjitură şi s-a bucurat de momentele lor de strălucire.
El a stat cu un pas mai în spate, sacrificând bucuria feminină de a ajunge acolo prima. El a urmărit cu privirea şi a zâmbit a confirmare când ele au dansat sălbatic pe mese, gata să le apuce de umăr când se dezechilibrau.
Bărbatul din mine este camarad cu ceilalţi bărbaţi. Este egalul lor şi nu are nevoie să i se deschidă uşa. Bărbatul din mine râde la glume misogine şi ţine partea celor cu prietene prea posesive.
Este pacifist, nu-i place violenţa. Dar nu poate să o potolească pe eu-femeia isterică şi nervotică. Bărbatul din mine nu ar aduce flori. I s-ar părea prea siropos. Dar ar fi acolo cu fiecare celulă şi fiecare gând, într-o trăire intensă. Şi efemeră...
Pentru că bărbatul din mine se plictiseşte repede. Persoanele din viaţa lui sunt episodice. Bărbatul din mine este independent şi de fapt nu pierde pe nimeni niciodată, pentru că nu cere să aibă pe cineva. Bărbatul din mine a plecat de mult mai departe atunci când eu-femeia încă mai lăcrimează pe perna. Atunci o ia de mână şi o trage după el.
Bărbatul din mine este frumos, însă nu este cizelat. Are gesturi puţin brutale şi părul răvăşit. Nu l-ai invita la o serată dansantă. Dar ar fi primul om pe care te-ai baza. El rămâne integru, pentru că are principii solide.
Bărbatul din mine mă echilibrează.
