Iubirea nu există

Eu şi El, la drum lung cu maşina, ascultând nişte ritmuri funky ale anilor '70, în timp ce soarele apune peste păduricile de lângă autostradă... El se concentrează la drum, eu îl ţin de vorbă:

- Chestia asta cu iubirea... Este luată prea puţin în serios de oameni. Toţi se grăbesc să spună "Te iubesc", de parcă fiecare fior care-ţi trece prin gonade înseamnă iubire.
...Mai sunt şi fetele care trăiesc în basme şi care îşi doresc atât de mult să iubească, încât au impresia că primul venit care zâmbeşte frumos, cu gropiţe, merită să fie iubit.
Plus, toată lumea dă tot felul de definiţii, absolut toţi au ceva de spus despre iubire, de parcă ar fi un lucru simplu şi uşor de înţeles, ca şi ei. Iubirea nu are definiţie, fiecare o percepe cumva, nu poţi spune că iubirea e ca atunci când faci pipi pe tine - da, am citit asta undeva.
...Şi bullshit-ul ăsta cu dragoste la prima vedere. Cum poţi iubi o imagine a cuiva? E ca şi cum aş iubi un poster!
Nu! Trebuie să cunoşti persoana aia, să-i vezi defectele şi să i le accepţi, nu să crezi că este perfectă. Trebuie să te cunoşti pe tine prin ea, să vezi dacă îţi doreşti cu adevărat să fii cu acea persoană. Aia e iubire, şi nici măcar definiţia mea nu este completă.

El este cu ochii la drum, căzut pe gânduri. Se întoarce spre mine şi, inocent, îmi spune:
-Dar eu te iubesc pur şi simplu, pisi. (rânjind)

Iubirea nu există. Nu este o normă. Nu este un cuvânt definibil. Pentru fiecare dintre noi înseamnă altceva. Pur şi simplu.