vineri, 19 august 2011

Croieşte-ţi altă soartă?



Apatia asumată a românilor a devenit cel mai mare pericol pentru viitorul ţării. Micile incidente din stradă, comportamentul antisocial al celui de lângă noi, păcălelile pe care ni le servesc companiile, toate sunt tratate cu un sentiment de neputinţă, născut din neîncrederea în propria capacitate de a schimba sistemul. Democraţia, după peste 20 de ani de la căderea regimului comunist, reprezintă pentru mulţi doar libertatea de a alege care este conţinutul coşului de cumpărături.

Nu cred că există cetăţean al acestui stat care să nu se fi confruntat vreodată cu inegalitatea în faţa legii sau care nu a fost dezamăgit de formele de conducere care s-au perindat la cârma ţării. Fraza-cheie din cartea lui George Orwell, "Animal Farm", pare să oglindească perfect inegalităţile din sistemul nostru: "Toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât celelalte". Dacă ar fi să îl proiectez în această imagine alegorică a societăţii pe cetăţeanul român, ar fi o cârtiţă oarbă, care-şi sapă drumul, mulţumindu-se cu rădăcini şi râme.

Cu cei din fruntea naţiunii, este altă poveste. Vulpi şirete, puse la patru ace, cu blăniţa strălucind de fiecare dată când se mai organizează o dezbatere electorală. Un concurs de imagine, care mai de care prezentându-şi marfa, performând un spectacol dramatic în faţa unui popor căruia nu-i prea pasă. De ce nu votează românii? Oare cetăţeanul turmentat este cel mai actual personaj caragialesc?

Neîncrederea în politicieni a dus la o mobilizare minimă din partea cetăţenilor, caz în care, de obicei, oamenii încearcă să ghicească care-i cel mai mic rău dintre relele care-l aşteaptă. Şi, pe bună dreptate, cum să-şi aleagă românii elitele când mediatorii dintre ei şi candidaţi sunt cei din presă, mânjiţi în toate cazurile cu câte o culoare politică? Presa, care ar fi trebuit să îndeplinească rolul de câine de pază care supraveghează vigilent conducătorii, face jonglerii ca să ne distreze şi să ne dea iluzia că nu ne dorim decât produsele la promoţie şi anecdote din viaţa "vedetelor" fabricate artificial.

Un bâlci din care cetăţeanul român iese de obicei ori scârbit, ori confuz. Niciuna dintre stări nu va putea fi vreodată baza unei mişcări de schimbare, sămânţa unui protest care va avea şi rezultate. Când auzim cuvântul "revoluţia", mintea nu ne este înălţată de idealuri comune şi de speranţa unui viitor mai bun, ci figura ne este strâmbată de un zâmbet amar, pentru că ultima revoluţie românească a frânt aripile multor idealuri.

Vorbind cu oameni bătrâni, care au prins chiar şi monarhia în România, am văzut Revoluţia din 1989 prin ochii lor. Nişte oameni care au trăit să vadă trei mari sisteme social-economice în această ţară au avut o dezamăgire cruntă din partea noilor elite. A fost sau n-a fost Revoluţie în 1989? Răspunsul îl găsim căutând schimbarea, scopul comun pentru care oamenii au fost gata să-şi dea viaţa. Democraţia pe care am privit-o atâţia ani din spatele Cortinei de Fier a atins aşteptările noastre?

Dacă ea există, atunci nu ştim să o folosim. Cei 50.000 de oameni care au împânzit Piaţa Victoriei anul trecut au lăsat în urmă coji de seminţe şi sticle de plastic, dar schimbarea se lasă aşteptată. Oamenii au început să se arunce - de la balcon, de la etaj, pe stâlpi - pentru a transmite un mesaj. Schimbarea se lasă aşteptată.

Motivul pentru care românii se ruşinează cu naţionalitatea lor sau s-ar stabili în străinătate cu prima ocazie, aruncând o ultimă privire dispreţuitoare spre "Românica", aşa cum o "alintă" în scârbă, este faptul că idealul naţional nu mai este călăuzit de nicio lumină. Numai scriind "idealul naţional", ştiu că voi stârni ridicări de sprâncene. De ce a devenit o pacoste să te naşti aici?

Pentru că oamenii se simt legaţi de mâini şi de picioare, provocaţi să treacă prin hăţişul birocratic care nu lămureşte pe nimeni, bruiaţi de bâzâitul enervant al tabloidelor care ne lobotomizează încetul cu încetul, îmbrânciţi de cei cu pile sau care au dat şpagă, prostiţi pe faţă în magazinele alimentare şi, mai mult decât atât, luaţi în derâdere de parveniţi. Nu este uşor să-ţi păstrezi cumpătul aici, cu atât mai mult să lupţi pentru un ideal naţional. Dar cine o va face?

În primul rând, una dintre principalele îndatoriri cetăţeneşti este să votăm. Nu să ne ducem să dăm orbeşte cu ştampila pe o pungă de făină, ci să alegem cine ne va conduce. În al doilea rând, să ne amintim că societatea este formată din indivizi, iar acţiunile individuale se răsfrâng asupra ei. O bună conduită socială, coloana vertebrală dreaptă şi o voce care să poarte un mesaj sunt armele noastre.

Un om informat este un om puternic. Dacă în trecut, provocarea istoricilor era să reconstituie piesele lipsă din cele câteva mari evenimente sociale, acum provocarea este să alegi din tot amalgamul de informaţii pe aceea cât mai apropiată de realitate. Din păcate, educaţia este un lux pe care nu numai că nu toţi şi-l permit, dar nu toţi şi-l doresc. Aceasta este una dintre consecinţele unui sistem bolnav, în care urcarea pe scara socială nu se face pe baza competenţelor.

Şi, atunci? Supravieţuire, egoism? Sau lupta pentru un ideal mai mare decât noi? Privind în perspectivă, avem o viaţă scurtă, iar cea pe care am primit-o nu este ideală. Dar trebuie să ne întrebăm ce lăsăm în urmă, pentru că fiecare îşi poate lăsa amprenta asupra viitorului, nu numai inventatorii, vedetele sau politicienii.

Ce putem face pentru România?



Foto: 123rf.com

18 comentarii:

  1. o istorie intre alte popoare, 40 de ani de comunism si 20 de "democratie" capitalista ne-au adus aici. cam mult de recuperat (ca mentalitate dar nu numai) as zice.

    ce putem face ptr Romanica? putin curaj individual, dar si in grup, n-ar strica. dar unde mai gasim noi curaj cu o istorie asa "lenesa" in urma noastra?

    ps: e o ideea interesanta care zice ca fiecare popor are un destin al lui. ma intreb care este al nostru? acesta?

    RăspundețiȘtergere
  2. În primul rând bine ai revenit, am simțit lipsa blogurilor tale!
    Democrație... democrație prost înțeleasă. După "revoluție" am fost "aruncați" în așa-zisa libertate la care toți visam dar cu care nu știam ce să facem.
    "Băieții deștepți" au profitat de asta, restul au ajuns să regrete vremurile lui "Ceașcă" vânzându-și viitorul pe o pungă cu produse alimentare sau înecându-se în nepăsarea lipsei de educație care pe zi ce trece își face loc tot mai mult în rândurile celor care ar trebui să însemne viitorul țării și care ori se visează maneliști sau fotbaliști și ajung să îngroașe rândurile pușcăriașilor, ori abia așteaptă să poată pleca prin alte țări unde să își poată câștiga o pâine cinstită.

    RăspundețiȘtergere
  3. John, mă întreb şi eu care-i destinul nostru. Dacă ne uităm în urmă, avem ghinionul de a fi "o insulă latină într-o mare slavonă", prinşi între Vest şi Rusia, la intersecţie de drumuri importante, dezasamblaţi şi reîntregiţi din când în când, fără conducători importanţi. Şi cu obiceiuri de balcanici neciopliţi, cum zice Neagu Djuvara. Dar astea sunt motive să ne străduim mai mult, nu să renunţăm.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ovidiu, mă bucur şi eu că am revenit! În ultimele 2 luni a trebuit să scriu zilnic şi nu mi-a rămas niciun strop de inspiraţie pentru blog. Mi-a fost dor de voi şi vă mulţumesc că aţi rămas pe aici. :D
    Mă întristează comentariul tău, dar trebuie să recunoaştem că ai descris perfect ce se întâmplă în jur.

    RăspundețiȘtergere
  5. dar exista vorba aia "nu te intreba ce poti face tu pentru tara , ci ce poate face tara pentru tine !"
    sau era invers ? :D

    RăspundețiȘtergere
  6. Sophie...as vrea să citesc o dată ceva scris de tine în afara blogului! Legat de comentariu, cam așa văd eu lumea în care trăim.

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu presupun că voi fi leneşul şi nenorocitul aici, dar e ceva ce nici nu e nevoie să îmi asum fiind pe internet. Părerea mea este că după n „generaţii de sacrificiu“ ar mai fi nevoie de încă alte câteva, care să se sacrifice cu adevărat, ca să putem ieşi din situaţia stupidă în care ne aflăm acum. Astfel că o idee mult mai bună decât lupta patriotică, ar fi acea fugă sănătoasă dar ruşinoasă de care se tot vorbeşte. Eu personal n-am să refuz niciodată oportunitatea de a pleca din România, dacă aceaste se iveşte şi îmi oferă o viaţă mai bună. Nu datorez nimic unui sistem şi unui stat care nu a făcut decât să dea în cap şi să fure. Vreau o viaţă şi o familie fericită, bani, o casă, respect şi de ce să nu fim şi puţin superficiali, o maşină bună pe nişte drumuri bune. Asta nu voi găsi aici în timpul vieţii mele şi ceva îmi spune că nici în timpul vieţii copiilor mei.

    Dacă e să fim realişti, nu am puterea de a schimba cu adevărat ceva, eu ca simplu muritor de rând, blogger, tânăr, ş.a.m.d.. Mai mult decât atât, e un sistem atât de corupt încât nu cred ca cineva să pornească cu intenţia asta şi să ajungă la putere luptând pentru aceeaşi cauză cu care a pornit. Pentru mine (pentru oricine) cel mai bine e să plec de aici dacă nu am reuşit să câştig un trai decent cu care să mă mulţumesc şi să plecăm toţi până când într-un final sistemul lor nu va mai funcţiona şi ceva va trebui să se schimbe.

    RăspundețiȘtergere
  8. ai o dedicatie aici..super atre daca ai ajuns sa-ti faca lumea versuri:)
    http://grivie.wordpress.com/2011/05/16/sophie-stricata/

    RăspundețiȘtergere
  9. fraza aia cu ce poti tu sa faci pentru tara a zis-o JFK in timpul unui discurs . Iar problema de fata are de foarte solutii de foarte multi ani dar circumstantele in care ne aflam o sa izoleze toate aceste propuneri in sfera teoretica .

    RăspundețiȘtergere
  10. De-ar fi lucrurile cum le gândești tu și atât de răi cum sunt eu :) ar fi mult mai bine.

    RăspundețiȘtergere
  11. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  12. Ma scuzati ca raspund atat de tarziu. Nu-mi place sa intru pe blog stiind ca nu mai scriu nimic nou si asta m-a intarziat.

    Ovidiu, din pacate, daca ti-as arata ceva scris de mine in afara blogului, ar trebui sa te omor, pt ca mi-ai afla identitatea. :P

    Alex, s-ar putea sa nu ma fi lovit eu destul de neregulile sistemului pana acum, de-asta mai am sperante naive (asa este, Marul). Pana la urma, prioritatea ar trebui sa fie confortul personal, nu spun ca toti sa ne dedicam vreunui ideal. Dar ceva trebuie sa se faca. Chiar si de acolo, de afara.

    Anonim1, stiu melodia, dar nu ma reprezinta deloc.

    Anonim2, mi se pare o intrebare buna.

    Jteph, daca, daca. :)

    RăspundețiȘtergere
  13. De ce nu mai postezi nimic? Lipsa de inspiratie sau de timp? Ne lipsesti!

    RăspundețiȘtergere
  14. e un sistem atât de corupt încât nu cred ca cineva să pornească cu intenţia asta şi să ajungă la putere luptând pentru aceeaşi cauză cu care a pornit

    RăspundețiȘtergere
  15. Eu as face un mare serviciu Romaniei si l-as impusca in piata publica pe Mircea Badea. "Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul" a otravit multe multe minti slabe si i-a invatat pe oameni ca o ok sa o iei in fund umil pentru ca...."traim in Romania".
    M-am saturat de oameni care se complac in starea lor de mizerie si care gasesc o placere sadica din a-i asculta pe altii cum le spun ca n-au scapare.

    RăspundețiȘtergere