marți, 9 noiembrie 2010

Prietenul care veşnic are probleme



Vă mai amintiţi când vă explicam că sunt trei lucruri pe care eu nu le pot spune? Lucrurile nu s-au schimbat de atunci, încă am o teamă serioasă de situaţii ridicole şi de strângerea aia de inimă când îi spui cuiva că, de fapt, nu este totul roz.

De ceva vreme, telefonul meu este folosit în cu totul alte scopuri decât cel principal căruia îi este destinat. Fotografiez cu el ce mai gătesc, mă joc tetris în metrou, îl învârt pe masă când mă plictisesc, notez anumite cheltuieli, salvez lucruri pe care vreau să le ţin minte etc. Motivul pentru care nu-mi mai iradiez creierul vorbind la el este că mă sună persoane care.. nu-mi fac viaţa mai veselă.

Un prieten de-al meu mă întreabă dacă-mi car telefonul în geantă drept talisman, altul mă întreabă dacă mi-l bag în cur. Aceşti doi prieteni mă sună destul de des şi la fel de des nu le răspund. (Sper să nu citească asta din întâmplare). Am obosit să le ascult problemele, să vorbesc numai despre ei, să încerc să destind atmosfera şi să fac o glumă care rămâne nebăgată în seamă. Am obosit să fiu ţinută câte 30 de minute la telefon ca să mi se explice în fiecare detaliu necazul celuilalt. Nu mai pot, pur şi simplu. Îi las să sune până crapă.

Nu sunt genul de prietenă care ţi-e alături doar la distracţie, dar nu vreau să fiu nici genul de prietenă care să bocească cot la cot cu tine când îţi juleşti genunchiul (sau inima). Prietenia nu ar trebui să fie aşa. Ar trebui să însemne ajutor pe termen lung. Da, alinare pe termen scurt, o îmbrăţişare, o discuţie târzie şi o îngheţată în parc, dar mai departe trebuie să ne ridicăm, să ne ştergem de praf şi să încercăm să ieşim din căcat. Trebuie să apuci mâna care ţi-a fost întinsă şi să te ridici.

De asta mă enervează când oamenii nu cooperează. Încerc să ofer soluţii raţionale, încerc să propun o distracţie care îi face să uite, încerc să aduc o doză de optimism şi toate sunt refuzate cu o ridicare din umăr. Ştiu cum este să preferi să fii un mizantrop, să-ţi fie silă să faci orice, dar nu i-am tras pe alţii în starea asta niciodată. Mi-am închis telefonul, l-am băgat în dulap şi m-am calmat în două zile. Alţii vor să împărtăşească amăreala asta şi să o afişeze în oraş, cu o sticlă de bere în faţă. Este ca şi cum problema lor este un copil pe care îl ţin în braţe tot timpul, îl hrănesc şi îl protejează. A devenit parte din ei.

Cum îi spui unui prieten bun, pe care nu vrei să-l pierzi, că ar trebui să-şi rezolve problemele şi să redevină omul vesel şi raţional pe care-l ştiai, în loc să-şi alimenteze propriile probleme şi să te aducă şi pe tine în mijlocul lor?

12 comentarii:

  1. fii originală, sună-l tu și invită-l în oraș... doar că, în loc de berărie du-l la cumpărături, apoi la salon să vă epilați și să vă vopsiți unghiile în roz împreună... când protestează îi spui franc: cuaie, eu credeam că ești prietena mea cea mai bună, plm, cel putin plângi și miorlăi precum una... dacă sunteți cu adevarat prieteni iar el are simțul umorului n-o sa se supere...

    RăspundețiȘtergere
  2. În principiu, cu excepția compasiunii vădite și a vorbelor gen: "o sa fie bine!" ...care în cazul de față ies din start din discuție, ai șanse mari să fii catalogata drept superficială, egoistă și cine mai știe cum... eu mi-am luat-o acu câteva luni...cam pe aceesi temă, de la cineva (chiar al naibi de drag)...s-a vehiculat că nu se poate baza "lumea" pe mine la greu/nevoie.

    RăspundețiȘtergere
  3. @armin
    :)) Ouch. Si daca le place? Am deja o prietena cea mai buna. Ce ma fac?

    @Aurash
    Da, si mie mi s-a intamplat, doar pentru ca nu am stiut ce sa spun intr-o anumita situatie delicata. In situatia asta, cred ca voi risca si voi spune ce am scris mai sus, dar cu alte cuvinte.

    RăspundețiȘtergere
  4. oamenii nu se urnesc asa repede pe cat am vrea noi cei pe umarul carora se plange. spune-i ca nu e bine sa stea in starea asta de autocompatimire si e timpul sa se scuture de praf si sa se ridice. si ai putina rabdare, poate ii ia mai mult sa se ridice.

    vad ca e o chestie f delicata cat si cum sa ii stai cuiva alaturi. daca nu ii dai atentie destula pari nepasator daca ii dai atentie prea multa risti ca tu sa fii tras in jos impreuna cu acea persoana. unele persoane merita sa-ti tocesti creierii cu ele (hihihi :P) altele nu.

    RăspundețiȘtergere
  5. O persoană pe care o consideri prieten ar trebui să asculte şi să înţeleagă ceea ce ai de spus. Dacă renunţă să facă asta cu vehemenţă atunci îl/o întrebi dacă e prost sau e prost pentru că altă explicaţie tu n-ai găsit.

    RăspundețiȘtergere
  6. Il intreb cine e si unde a ascuns cadavrul :D
    Spune ca e tot el, neschimbat, dar ii arat ca topicul discutiilor noastre e unul singur-el-ceea ce inainte nu se intimpla... Se supara? asa, si? astept sa-i treaca!
    Stiu, suna insensibil, dar nu sint duhovnic, si cer egalitate, adica nu mi te plinge mai mult decit ma pling eu tie,da?

    RăspundețiȘtergere
  7. @John
    Am ajuns la concluzia ca apreciez oamenii din topor. Lucrurile s-ar simplifica foarte mult daca ar avea mai multi capacitatea de a spune clar ce nu le convine.

    @Jteph
    :)) Daca voi gasi o nano-secunda in conversatie in care se vor opri din vorbit despre problemele lor, voi profita de ocazie si le voi zice.

    @Marian
    Apreciez oamenii "insensibili", viata este mult mai simpla cand te comporti rational si "insensibil". Bineinteles, cu o masura. Extremele nu sunt ok.

    P.S.: Surprinzator, insa, unul dintre cei doi prieteni a fost mai mult decat bine-dispus si pregatit sa se distreze, iar celalalt nu a mai sunat. Oare au citit postarea? :P

    RăspundețiȘtergere
  8. daca au citit-o si au reactionat asa, sunt ambii golani.

    RăspundețiȘtergere
  9. Fara legatura cu postarea, promit ca o citesc diseara ... vreau sa fac un bine omenirii sau macar incerc. Am vazut ca ai intrat pe blogul unui nimeni, Perfu( eu am intrat sa vad ce a mai pastrat dupa ce a facut niste crize cu mine si am contactat firma care il gazduieste). Vezi ce-i scrii sau ce polemizezi cu el ca omul e instabil la mansarda(putin spus). E numai despre el daca dai o cautare pe google, te saturi.

    RăspundețiȘtergere
  10. :)) Mulţumesc pentru warning.
    Adevărul este că felul de a scrie şi faţa tipului m-au încurajat să rămân doar la subiectul ăla şi să nu mă încumet să deschid şi alte postări.

    RăspundețiȘtergere
  11. L-am citit acum, n-aveam rabdare si oricum nu trebuie sa ma mai grabesc.

    Ce nu-mi place mie cand stau cu zecile de minute, orele eventual(de aia mi s-a intamplat si foarte rar) cu problemele cuiva la ureche. Si n-ar fi nimic daca respectivul in cele mai multe cazuri n-ar fi si dezamagit daca nu plangi odata cu el.

    RăspundețiȘtergere
  12. Zilele astea îmi exersez faţa inabordabilă, pentru că am descoperit că eu eram de vină, cu zâmbetul meu ce îmbie la discuţie şi corpul îndreptat spre interlocutor.

    Faţa inabordabilă: cât mai neutră. Te uiţi puţin la cel care se bagă în seamă, iar când te uiţi nu-ţi mişti şi capul spre el. Te uiţi în paharul de suc. Oftezi des. Pari preocupat de propriile tale probleme, iar lor le e teamă că începi să le povesteşti şi te lasă în pace. :))

    Să o încerci, dacă vezi vreun vampir emoţional.

    RăspundețiȘtergere