din momentul asta, nu o sa ma mai recunoasteti.
plecati de pe acum, ca aud indiferenta venind cum auzi venind un tren.
sa nu va intrebati de ce sunt nesimtita, cinica, de ce ma bag ca musca-n lapte, de ce va zambesc ironic si nu va raspund la salut.
sunt ca vremea de afara: nu vreau sa va pun zambete pe fatza.
sa nu indrazniti sa ma deranjati cand ma plimb singura prin ploaie.
si sa nu indrazniti sa credeti ca sunt depresiva. nu.
atunci cand ma plimb singura prin ploaie nu ma gandesc la nici unul dintre voi. ma gandesc la mine, imi port egoismul ca un medalion la gat.
sa nu imi spuneti cuvinte mari.. ma doare undeva.
sa nu imi vorbiti despre responsabilitati, urasc termenul.
de acum, defectele mele sunt fosforescente, va asigur ca nu aveti cum sa le treceti cu vederea.
bucurati-va de toamna.. ca va veni iarna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu