Pe ei îi interesează cel mai mult mărimea, nu pe noi. Ei stau cu ea în gură toată ziua... Plm, plm, plm. Mi-e groază de gândul că aş fi băiat şi aş avea-o mică, m-aş simţi de-a dreptul handicapat. Aş fi şi în ochii celorlalţi băieţi. Mi-ar fi ruşine să fac pipi într-un bar la pisoar şi toată viaţa mea voi fi îngenunchiat şi cocoşat de povara de a avea un penis mic. Mă şi văd navigând pe Internet, uitându-mă pierdut la acele "prelungitoare de penis", creme care ţi-l inflamează, aparate care ţi-l lungesc, dorindu-mi cu ardoare să găsesc pe cineva care să nu râdă de asta... Dar toată lumea râde!
Cineva care nu râde de un penis mic are penisul mic.
Când avem o dispută de genul "care dintre lucrurile A şi B este mai bun", argumentul cel mai bun este "lucrul A are pula mai mare decât lucrul B".
Vedeţi cum am fost educaţi să dăm importanţă unui falus? Mare scofală... M-am săturat de bărbaţii obsedaţi de instrumentul lor şi de performanţele lor sexuale.
Primul meu prieten, în loc de postludiu, se juca cu ea. O făcea elicopter, o întindea, o ascundea etc. Îmi venea să-i las singuri şi nederanjaţi, să plec acasă. Alţii îi pun nume. Obiceiul ăsta îl mai au şi fetele şi mie mi se pare oribil. Mai ales că numele alese sunt foarte groteşti - Şarpele, Anaconda, Pepenaş, Piersicuţă, Marele Roz, ţâţa Pic şi ţâţa Poc. Mi se face greaţă. Mi se pare total unsexy şi... vulgar. Şi deloc haios.
Dar revin la subiectul principal: bărbaţii obsedaţi de penis. Sunt unii atât de aroganţi când vine vorba despre sex încât zici că ei l-au descoperit. Mereu se compară cu ceilalţi, mereu se cronometrează, se admiră în oglindă, se filmează. Singurul lucru care îi opreşte să nu facă sex într-una este faptul că nu au priapism. Dacă ar putea să şi-o îndese aşa, flască, în ceva, ar face-o. Pentru ei, cu cât mai repede, cu cât mai mult şi cu cât mai des este cu atât mai bine. Ore şi ore în şir, până îţi dă sângele pe nas! Doar ca să îşi noteze în jurnal că sunt cei mai buni bărbaţi la pat.
Aţi văzut laguna Albastră? În afară de faptul că Brooke Sheilds era o bunăciune (şi încă este, de fapt)... mi-a plăcut la filmul ăla partea în care ei s-au prins care-i treaba cu sexul. Probabil împreună şi-au văzut pentru prima oară puţulicile când erau copii. Tipa nu avea termen de comparaţie. Sexul a venit din instinct, şi-au tras-o pentru că suntem nişte animale, şi-au tras-o neîntinaţi de filme porno, paginile din revista Bravo sau orele de educaţie sexuală. Cât îi invidiez!
