Imaculaţii

Există o specie de oameni care mă sperie mai tare decât clovnii, mi se par foarte dubioşi şi stranii: oamenii aceia imaculaţi, care zâmbesc tot timpul şi au numai lucruri pozitive de spus.

Pentru mine, singura explicaţie rezonabilă pentru o asemenea atitudine este Xanaxul în cantităţi mari. Altfel nu-mi explic această seninătate afişată şi propovăduită peste tot.

Sunt o fiinţă destul de senină, mi s-a spus de multe ori că sunt prea amabilă, zâmbesc des etc. Dar sunt unii oameni care duc asemenea drăgălăşenie la extrem. Ei sunt politically corect, se îmbăiază în toleranţă şi urările de bine curg din ei în cascade. De ce??? Pentru ce?!

M-am gândit eu aşa... Pentru EI fac toate astea. (Conform teoriei că altruismul nu există). Au nevoie să se simtă persoane bune, le este teamă că nu sunt suficient de virtuoşi. Pot fi sau nu pot fi religioşi, dar eu îi consider superstiţioşi. Numeşte-o karma, roata care se învârteşte, destin, cum vrei... Aceşti oameni s-au subjugat unei astfel de credinţe. Cred că atitudinea asta iisusciană este pentru ei o investiţie în viitor. Pentru că mai târziu vor fi răplătiţi.

Dar nu este cumva ceva care merge doar într-un univers paralel? Unde mai este frumuseţea acestei lumi dacă suntem numai zâmbet şi totul e format din curcubee? Cum mai iese albul în evidenţă dacă nu există negrul? De ce să acceptăm senini tot ce ni se întâmplă şi să îmbrăţişăm cu seninătate acolo unde trebuie să ne opunem? (sau să ne-o punem? :D ).

Oameni buni, lăsaţi-o mai uşor cu "pastilele de linişte".

To bitch or not to bitch?

Exemplu clar de ipocrizie...

Se ia una bucată (şi la propriu, şi la figurat) de femeie tânără, în putere, cu sânge fierbinte. O îmbrăcăm într-o fustă scurtă, abia-abia să se ghicească rotunjimile obrajilor de jos, tragem încet peste piciorul lung nişte ciorapi plasă găuriţi, parcă abia scăpaţi din dinţii unei bestii pasionale. Îmbăţisăm sânii cu un maieuţ, care-i ridică în două semilune bronzate, până-n gât. Adăugăm 10 cm de tocuri cui, gamba se alungeşte şi mersul se modelează într-o unduire uşor zbătută, pe fondul unui tac-tac pe pavaj. Cosiţele blonde mângâie umărul tatuat, iar buzele capătă luciul unei umezeli excitate.



O Ea: "Ce panaramă penală, nu se mai suferă. Nu înţeleg cum de unele femei se degradează într-atât încât îşi doresc să fie tratate ca o bucată de carne. Ce educaţie au primit de la părinţii lor? Cum poate să se îmbrace aşa? Ar fi fost mai simplu să-şi scrie pe frunte 'Violează-mă'. Mi se face scârbă când mă uit la ea".

Un El, de faţă cu Ea: "Aşa este, nici nu merită să fie numită femeie. Este doar un obiect sexual pe care nu aş da o ceapă degerată. Mi se pare degradant pentru specia feminină să vezi asemenea etalare de nuri".

El, în sinea lui: "Mi-ar plăcea să o văd şi pe prietena mea îmbrăcată la fel. Păcat că nu-i pot spune fantezia asta niciodată, mi-ar da cu făcăleţul peste mufarină şi n-aş mai pupa sex o lună. Palmela, bine că tu nu te superi pe mine!"