Serviţi un ceai de mătrăgună?

Dacă ar fi să aleg câteva lucruri de pe lumea asta care mă plictisesc de moarte, în top 5 ar fi sigur poeziile şi ceainăriile. Pentru numele lui Dumnezeu, te rog fă-mi o favoare şi nu mă obliga să iau parte la aşa ceva!
Nu am absolut nimic de criticat, dar mă plictisesc în-gro-zi-tor chestiile astea. Numai pronunţarea acestor cuvinte mă plictiseşte: poezie; ceainărie. Îmi vine să-mi rup o mână de plictiseală când le aud.
Dacă am probleme cu somnul, îmi bag nasul 5 secunde într-o carte plină cu poezii şi s-a rezolvat. Numai vederea acelor rânduri simetrice, perfect alineate central, cu rânduri aproape (aproape!) egale şi rime de patru feluri îmi face creierul să treacă direct pe unde theta.
Poeziile ca poeziile... Dar nu-mi vorbi despre ceainării. Astea chiar îmi sunt antipatice, recunosc.
Ceaiul... Ceaiul trebuie să se bea într-un anumit fel. Tacticos, într-un ambient armonios şi confortabil, într-o companie plăcută, înconjurat de vechi şi de organic. Les examples: sub afganul de lână, la masă cu o doamnă îmbrăcată în catifea, pe veranda unei case vechi, în bibliotecă, într-un foişor din grădină. În locuri REALE. Ceainăriile atât de populare mă deranjează prin încercarea lor de a recrea asemenea locuri. Iar oamenii se duc ca nişte păcălici cu prietenii şi stau pe jos în ceainării, sorbind preţios din ceşcuţe.
Mare scofală! Pentru ieşit cu prietenii s-a inventat berea.
Învită-mă la o ceainărie şi o să vezi toată gama de mofturi şi figuri de care sunt capabilă. Mai bine îmi dai cu ceva în cap.

De ce? Pentru că mi se pare cea mai mare dovadă de snobism a tineretului din care fac parte. Hai să ne pudrăm cu importanţă şi să mergem la ceainărie, unde vom discuta despre validitatea ridicării degetului mic atunci când bei. Hai să mergem la ceainăria aia care ARATĂ ca o bilbiotecă. Hai la Cărtureşti, de fapt, să citim în timp ce bem ceai, de parcă ne-am simţi la noi acasă. .....Pffff!

Mai lipseşte o ceainărie la care îţi dau halat şi scufie. De ce nu mai stau oamenii pe la casele lor să bea ceai? Ceainăriile sunt fix ca acele lucruri pe care le faci în intimitate, dar pe care ţii să le arăţi şi prietenilor, mereu afişând o expresie falsă gen "e a doua mea natură, nu vreau să demonstrez nimic".

Uu! Am pornit de la plictiseală şi am ajuns la nervi. Asta se întâmplă când vorbesc despre ceainării.