duminică, 24 mai 2015

Tablou - grasă alergând în parc

Am fost de dimineață să alerg în parc, obicei pe care văd că îl am mai ales duminica, poate pentru că mă căiesc pentru păcatele din timpul săptămânii. Duminica trupul meu e un templu, în timpul săptămânii este un parc de distracții.

Bun, plec de acasă, căștile pe urechi, Santigold - Unstoppable (yeah, simte energia!), sticla de apă în mână, power walk până în parc, depășesc pe toată lumea pe trotuar, vreau să cuceresc universul, bărbia sus, mers hotărât, ajung în parc... Da, asta va fi cea mai reușită tură de până acum.

Am început bine, am început bine, am început bine. Zâmbesc. Din partea opusă vin alți alergători. Vă iubesc pe toți! Vă înțeleg! Ce buni suntem noi că alergăm!  Un-doi-trei-patru... pfu pfu pfu pfu... hello, rățică! Hihi... Pfu pfu pfu pfu...

Alerg de un sfert de oră...

Sentimentul de fraternizare cu ceilalți alergători a dispărut. Sunt unii dintre ei care fac asta cu o aroganță nesimțită, cum poartă ei bandanele lor stupide pe moacele fără strop de transpirație. Arată de parcă ar putea recita Luceafărul pe parcursul unui maraton, nicio urmă de oboseală sau stres.

Văd un tip venind de departe, are o pată de transpirație pe piept în formă de fluture. Asta pentru că are man boobs, săracul. Este roșu ca un rac și gâfâie, îl aud de departe cum gâfâie și șuieră încercând să tragă aer în plămânii ăia fleoșcăiți. Deja târșâie un picior și arată de parcă e pe moarte. Prietene, te înțeleg! Suntem frați de suferință! Numai eu te înțeleg, din tot parcul.

Îmi amintesc, totuși, că nu sunt atât de evident grasă, că încă îmi mențin compoziția și dau muzica mai tare. Hai că pot! Mă uit la cetățenii care fac plajă pe Insula Pensionarilor și mă conving că pot să fac tura.

3.5 km mai târziu...

Ajung la capătul turei, ginesc o bancă la umbră și mă prăbușesc pe ea. Îmi scot căștile din urechi pentru că pot să-mi aud pulsul și zici că ascult dubstep la maxim. Am 100 de grade Celsius, fața îmi arde și beau juma de sticlă de apă dintr-o dată. A, deci așa s-a simțit Moise după 40 de ani în deșert. Moise, te înțeleg! Ești fratele meu, numai eu te înțeleg, din toată omenirea. 

O doamnă se uită ciudat la mine, cred că are mâna pe telefon, gata să sune la 112. După 10 minute, trece alergând un tip d-ăla cu bandană. Se uită cu coada ochiului la mine, mă întreb dacă mă consideră drăguță sau dacă se uită doar din îngrijorare cetățenească. 

Mi-am revenit abia când a mai trecut ăla o dată pe lângă mine, după o tură de parc. Acasă am început să caut tutoriale pe Youtube despre cum să respiri și... m-a lovit. 

Băi, tată! Știam eu că mă prostesc cu vârsta, dar am ajuns să caut tutoriale pe net despre cum să respiri! Și-am mai avut o revelație: eu o să mor într-o duminică, în parcul I.O.R. :))

11 comentarii:

  1. Duminica lumea normală se duce la biserică căutând iertarea păcatelor din timpul săptămânii... nu în parc la alergat!
    Sau... poate că "în parc la alergat" e o metaforă pentru "slujba de duminică"
    Cred că am descoperit conspirația

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știu ce este această "biserică" despre care vorbești. Cât e abonamentul pe lună? :D

      Ștergere
  2. Subscriu la partea cu biserica. Daca biserica e cu frica de Dumnezeu, abonamentul e "da ceva maica, cat poti si tu" :))))

    Cu revelatiile nu stiu cum e. Mai ai multi ani inainte in care sa te bucuri de viata, sa te enervezi, sa injuri vecini si ma rog, toate chestiile astea care ne fac viata mai frumoasa. Sau poate ca o sa fie Herastrau, nu I.O.R :)))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă, da, încă nu am ajuns la vârsta la care să-mi pună copiii căcat pe clanță :)))

      Dar drumul e în pantă, cel puțin cu spălarea păcatelor prin alergat, trebuie să alerg din ce în ce mai mult. Elimin toxinele mult mai greu.

      Ce e aiurea e că atunci când mori în parc, sigur apari la știri. O tânără superbă a decedat pe o alee în parc, încercând să slăbească 3 kilograme. :))))

      Ștergere
    2. Pai, eu credeam ca asta vrea toata lumea. Sa apara intr-un fel sau altul la televizor :)))))

      Ștergere
  3. vai vai se merge la Biserica ca asa e frumos duminica si e dat sa fie. De parca de luni-sambata sughitati sa aveti in 5 min o dicutie directa cu Cel de sus ori nu se poate avea direct pana nu este mijlocita :)alergi, te joci, te rogi, manaci, zaci gol faci fix ce iti place, nu ce place altuia

    RăspundețiȘtergere
  4. Poate daca faci asta in fiecare duminica o sa mori in timpul unui pacat din timpul saptamanii! Oricum fraternizez cu tine. si eu arat de parca se sfarseste lumea dupa putin alergat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că s-a obișnuit organismul cu păcatele din timpul săptămânii, dar da, este o posibilitate și asta. Ce mă întreb de când m-am apucat de alergat este: will it ever get better?? :D

      Ștergere
    2. Ai omorât și atomul ăla de motivație pe care-l aveam! :))

      Ștergere
  5. :))) "numai eu te înțeleg, din toată omenirea." :)))

    RăspundețiȘtergere