Azi îmi place de un prăjit new-age conectat cu universul, mâine de un cetățean corespunzător cu cămășuță care-și face vacanțele în Grecia, mai apare și un derbedeu tatuat pe acolo, o tipă care m-a sărutat într-o seară și nu i-am dat prietenia pe Facebook, un brancardier cu ochi negri care nu știe să lege două cuvinte, un taximetrist cu care am râs cu lacrimi într-o dimineață când m-a dus la muncă și amândoi ne-am mulțumit reciproc pentru o cursă genială, vânzătoarea de la colț din Piața Sudului care mi-a zis cu cea mai ingenuă bucurie pe față că se bucură să mai vadă oameni frumoși, băiatul cu o gropiță cu care am ascultat muzică o zi întreagă și mulți, mulți alții.
Nu am gusturi eclectice. De fapt, nu am gusturi la oameni, pur și simplu. Funcționez senzorial, dacă am un feeling bun, dau la o parte toate convențiile și mă bucur de beția de simțuri. La un moment-dat m-am scârbit atât de tare de mecanismul de alocare a unei persoane într-o categorie, încât am anulat sistemul ăsta. Îmi displace profund vorbăria, nu mă pricep la ea, prefer să relaționez val-vârtej și să iau scurtături sociale, de-asta am zero experiență în dating. Lets just skip this all together.
Uneori nu merge, dar când merge e fix cum trebuie, secretul este să treci mai departe când nu mai e combustibil. Se creează prea multe pesudo-relații doar de dragul de a relaționa, când nu mai e substanță în ele. Și rămâi cu o colecție de oameni cu care nu-ți mai dorești la un nivel profund să relaționezi, dar o faci pentru că așa e civilizat. Când nu ceri să ai pe cineva, nu pierzi pe nimeni,
Nu trebuie să ne mai întristăm așa rău când simțim lipsa cuiva. Relațiile bune funcționează prin ele însele. Am o mână de prieteni pe care nu i-am văzut de un car de ani, dar dacă mâine mă întâlnesc cu vreunul, e ca și cum ne-am fi văzut ieri. Confortul de a ști că bâzâi pe aceeași frecvență cu cineva anulează lipsa temporală.
Ce-i drept, asta presupune să fii un fel de vagabond, să nu te lipești de nimic. ...Whatever works.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu