Prin urmare, îmi pun şi eu o întrebare pertinentă: ce face trecerea de la cartof prăjit la bărbat?
Definiţia din dex:
BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s.m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.
Îmi place definiţia din dex, s-ar putea spune că mi-a rezolvat dilema. Dar am câteva adăugiri.
Măi băieţi, ziceţi mersi că nu suntem membri de trib şi nu trebuie să treceţi prin ritualuri dureroase de iniţiere (pupatul maimuţei, zdrelirea ştrumeleagului etc.). Totuşi, nu vă grăbiţi să vă numiţi "bărbaţi", pentru că un bărbat:
- se poate bărbieri zilnic, chiar şi de două ori pe zi dacă vrea;
- poate să deschidă borcanul cu castraveciori muraţi;
- dă hrean pe răzătoare fără să plângă, la fel taie şi ceapa;
- ...asta când mai nimereşte în bucătărie;
- nu te foloseşte drept scut uman;
- poate să deschidă o uşă atât de tare încât să se izbească de perete şi să se închidă din nou;
- nu ştie ce culoare este fuchsia;
- nu poartă eşarfă;
...şi, în cele din urmă, trebuie să adaug...
- UN BĂRBAT NU POARTĂ SUTIEN!
P.S.> Promit să revin cu un post ceva mai serios, în curând.
