Unde eşti, bărbate?

Bărbatul din mine este plecat acum, mă neglijează. Este un denaturat.
M-a lăsat singură şi mă îmbăiez în trecut şi într-o depresie cleioasă, precum un copil care a găsit o băltoacă şi se trânteşte în ea.
Am nevoie să vină bărbatul din mine, ca să mă ridice de acolo şi să mă spele de tot noroiul ăsta. Voi oferi în schimb doar un zâmbet inocent, care abia opreşte un suspin cât mine de mare.
Mă duc să îl caut.
Poate s-a dus în vreun bar întunecos şi plin de fum şi bea la masă cu nişte străini. Poate este pe plaja unde acum ceva timp se dezlănţuia într-o beţie de simţuri. Poate îl voi găsi printr-un pat pe care îl va vedea doar în noaptea asta. Poate mâine dimineaţă va veni mahmur şi obosit înapoi, satisfăcut de noaptea petrecută în străini.
Bărbatul din mine avea nevoie de asta, dar putea măcar să mă ia şi pe mine cu el...

Dragul meu bărbat din mine, ştiu că te-am ţinut în casă şi te-am obligat să te uiţi numai la filme pentru fete, te-am pus să asculţi voci feminine jazzy în loc de rock dement, ţi-am dat doar trei sticle de vin în două săptămâni, ţi-am redus din ţigări şi te-am pus să găteşti, dar întoarce-te te rog înapoi în mintea mea, pentru că am nevoie de zâmbetul tău cocky şi zeflemismul tău de cinic ce eşti.

Despre iubire, prietenie şi moarte

Nu-mi plac cărţile de citate. Compilaţiile de vorbe de duh.
Nu-mi place când găsesc pe blogul cuiva aceste "colecţii" de truisme.
Le văd mereu şi s-ar putea să le învăţ.
Cele mai mari clişee vin din categoria "despre iubire", sau "femei şi bărbaţi". "Despre prietenie". "Despre moarte".
Cu doar 6 apăsări combinate de taste, transferi un potpuriu de înţelepciune pe pagina ta atent constuită şi aştepţi confirmările. Pentru că vorbele de duh sunt în general acceptate din start ca fiind adevăruri universal valabile. Sunt nişte generalizări.
Nu-mi place să le văd laolaltă, văd autori diferiţi total ca stil şi viziune, băgaţi în aceeaşi oală, pe care scrie "Despre iubire". Iar numele lor, în loc să domnească demn pe coperta unei cărţi, însoţeşte o frază-două scoasă din context.
Acei autori au trecut printr-un travaliu, au născut acele cuvinte. Le-au construit un piedestal pe care să le pună, le-au făcut o introducere.
Iar voi îi reduceţi la un fel de autori de pastile de înţelepciune.
Digeraţi întâi vorbele astea de duh.
Dar cel mai sincer vă recomand să vă duceţi singuri la un perete şi să vă daţi cu capul de el până cade o grămăjoară de tencuială pe parchet, pentru că viaţa aşa ne învaţă: cu dureri de cap şi sedimentări.

Dumnezeu vrea să o facem

Dumnezeu vrea să facem sex.
Altfel, la ce mai există senzaţia că îţi tremură genunchii atunci când o faci?
De ce nu putem folosi sexul cum îşi foloseşte păunul coada, ca pe o reclamă la ceea ce suntem?"Sunt un partener atent, hai să ţi-o trag şi vei vedea". "Sunt a ta. Cum îţi demonstrez? Păi ţi-o trag".
Dumnezeu vrea să ne-o punem.Vrea să ne sărutăm, altfel nu ne-ar fi făcut gurile atât de potrivite una pentru alta.
De ce nu o facem în somn?
De ce nu o facem cu prietenii noştri cei mai buni?
De ce nu ne învaţă la şcoală cum să ne-o tragem?
De ce nu o facem în loc de bileţele de mulţumire?
De ce atunci când mă săruţi ameţitor pe stradă oamenii ne spun "luaţi-vă o cameră"?
...De ce să nu o facem în mijlocul drumului?

Nu da vrabia din mână...

...pe ratatul de pe gard.
Vorbesc cu tine acum, nu o să-ţi dau numele, poate fi Roxana, Miruna, Andreea, Carmen. Eşti fată, asta este important. Vreau să vorbim despre faptul că îţi înşeli prietenul.
Ştiu că e un mârlan de care te-ai plictisit, ştiu că nu îţi mai place atât de mult să te săruţi cu el. Da, îi ştii toate glumele, mergeţi mereu în aceleaşi locuri. Poate nu petrece destul timp cu tine. Sau poate, dimpotrivă, este tot timpul lângă tine, cu pupăturile lui sufocante şi zâmbetul ăla tâmp pe faţă în timp ce te ţine de mână şi se uită la televizor, crezând că nimic nu se va schimba, că tu eşti Roxana/Miruna/Andreea/Carmen a lui şi vă ajunge seara de film miercuri seara la Mall şi ieşitul cu prietenii lui la acelaşi joc de whist în acelaşi bar. Ştiu că îi ştii toate gesturile şi ticurile şi au ajuns să te enerveze într-un mod înfundat, pentru că ştii că nu se va schimba în veci, şi te uiţi la el cum plescăie în timp ce mănâncă pizza aia, cu o privire rece şi goală. Ştiu că ai început să rămâi fără scuze atunci când îţi propune să faceţi prostioare. Ştiu că atunci când faceţi sexul bilunar abia aştepţi să termine şi închizi ochii strâns, gândindu-te la altceva.
Sau poate este altfel. Te ignoră. Nu mai vrea să facă o jumătate de oră până la tine şi te cheamă la el. Apoi întârzie 15 minute. Ştiu că te-ai săturat să ieşi cu gaşca lui de la bloc, nişte troglodiţi care nici măcar nu te salută şi că el este prea preocupat să facă glume cu ei ca să te mai bage în seamă. Ştiu că nu-ţi face niciodată complimente, iar cadourile lui sunt impersonale şi alese neglijent. Ştiu că ai ajuns să ai grijă la ce spui ca să nu se enerveze şi să înceapă o ceartă monstru. Ştiu că după ce faceţi sex, se gândeşte doar la "destinaţia" lui, apoi se ridică brusc din pat şi nici nu se uită la tine. Ştiu că iese târziu în oraş fără tine şi că primeşte tot felul de mesaje de la colegele lui sau amicele lui. Ştiu că niciodată nu îţi explică unde a fost şi ce a făcut. Ştiu că nu-ţi răspunde la telefon cu orele, iar când îţi răspunde, te întreabă "ce vrei?".
Şi mai ştiu că a apărut tipul ăsta nou la care te gândeşti într-una. Că este ceva nou, interesant, ceva ce abia aşteaptă să fie descoperit. Ştiu că încă ai urma primului sărut pe buze şi mai simţi şi acum ce bine a fost să te laşi dusă de val. Ştiu că este palpitant să vă întâlniţi pe ascuns, ca o pereche interzisă. Ştiu că în comparaţie cu prietenul tău, ăsta nou este o gură de aer proaspăt şi îţi oferă exact doza de atenţie de care ai nevoie. Ştiu că te-ai ambiţionat să-l faci să se îndrăgostească, vrei să fii singura din viaţa lui. Ştiu că este pasional şi te simţi dorită de el. Ştiu că te simţi liberă să fii tu însăţi, să îi spui secrete şi să te simţi un pic obraznică. Ştiu că acum petreci de două ori mai mult timp să te aranjezi, pentru că trebuie din nou să cucereşti. Poate este mai atent, mai deştept sau poate doar mai bun la pat. Poate adori privirile furate şi nopţile pierdute cu el. Poate că ai ajuns atât de bună la a minţi încât vorbeşti cu prietenul tău în timp ce stai goală lângă cel nou şi simţi limba lui pe sfârcul drept.

Opreşte-te!
Nu da vrabia din mână pe ratatul de pe gard. Nu ai nevoie de un ins care acceptă să te împartă cu altul. El nu vrea obligaţii, el te vrea prietena altuia şi amanta lui. El nu vrea să-ţi ştie problemele din familie, el nu va fi lângă tine de ziua ta. El nu va fi primul care ştie când ţi-e greu. El vrea pasiunea, noul, vrea nopţile în care o faceţi de patru ori la rând, vrea să te vadă mereu dată cu ruj roşu, coborând din taxi în faţa scării lui la 12 noaptea. Vrea ca dimineaţă să pleci la prietenul tău. El nu vrea să te desparţi de prietenul tău pentru el, pentru că nu are timp de o relaţie serioasă. Fă un test, spune-i "Aş vrea să mă despart de X-ulescu". Îţi va spune că vă veţi rezolva problemele şi să nu iei o decizie pripită.
Iar dacă totuşi nu-l suporţi pe leşinatul sau mârlanul cu care eşti, dragă Roxana/Miruna/Andreea/Carmen, dă-i papucii. Cum ştii tu mai bine, chiar dacă nu ai mai făcut asta până acum. Despărţirea este singura decizie dintr-o relaţie care nu se împreună cu el. Spune-i tot ce te deranjează, exprimă-te. Ia-ţi inima în dinţi, ia o gură de pălincă să-ţi faci curaj. Şi fă-o.
Nu paria totul pe insul cel nou. S-ar putea să te trezeşti mai singură decât erai în relaţia cu fostul şi chiar mai singură decât ai fi fost după ce i-ai fi dat papucii. Nu suda relaţiile între ele. Ai nevoie de timp cu tine, ai nevoie să ştii din nou ce vrei, să tragi linie şi să tragi concluziile. Nu te grăbi, vei ştii când e timpul să fii cu altcineva. Şi atunci începi de la zero, nu va fi "fostul amant, actualul prieten". (Notă: fostul amant va fi un prieten foarte gelos, nici nu mai trebuie să explic de ce).

Succes!

Bărbatul din mine

Uneori se manifestă zgomotos, alteori dispare.
Bărbatul din mine este foarte protector, poate la fel de protector pe cât am eu nevoie de protecţie ca femeie. L-am simţit puternic şi posesiv vis-a-vis de prezenţele feminine din viaţa mea. El le-a înconjurat cu braţul în locuri periculoase, el le-a dat bucata cea mai mare de prăjitură şi s-a bucurat de momentele lor de strălucire.
El a stat cu un pas mai în spate, sacrificând bucuria feminină de a ajunge acolo prima. El a urmărit cu privirea şi a zâmbit a confirmare când ele au dansat sălbatic pe mese, gata să le apuce de umăr când se dezechilibrau.
Bărbatul din mine este camarad cu ceilalţi bărbaţi. Este egalul lor şi nu are nevoie să i se deschidă uşa. Bărbatul din mine râde la glume misogine şi ţine partea celor cu prietene prea posesive.
Este pacifist, nu-i place violenţa. Dar nu poate să o potolească pe eu-femeia isterică şi nervotică. Bărbatul din mine nu ar aduce flori. I s-ar părea prea siropos. Dar ar fi acolo cu fiecare celulă şi fiecare gând, într-o trăire intensă. Şi efemeră...
Pentru că bărbatul din mine se plictiseşte repede. Persoanele din viaţa lui sunt episodice. Bărbatul din mine este independent şi de fapt nu pierde pe nimeni niciodată, pentru că nu cere să aibă pe cineva. Bărbatul din mine a plecat de mult mai departe atunci când eu-femeia încă mai lăcrimează pe perna. Atunci o ia de mână şi o trage după el.
Bărbatul din mine este frumos, însă nu este cizelat. Are gesturi puţin brutale şi părul răvăşit. Nu l-ai invita la o serată dansantă. Dar ar fi primul om pe care te-ai baza. El rămâne integru, pentru că are principii solide.
Bărbatul din mine mă echilibrează.

Evitaţi excesul de sinceritate

Aveţi grijă la zahăr, grăsimi, alcool şi sinceritate. Excesele dăunează grav sănătăţii. De aceea, vom învăţa astăzi o lecţie importantă despre sinceritatea selectivă.
Sinceritatea este ca un topor. Poţi tăia lemne pentru foc cu un topor sau poţi să-l înfigi în craniul cuiva. Trebuie folosită cum trebuie, altfel oamenii suferă, inclusiv tu. Sigur ştiţi sau poate chiar voi sunteţi acei oameni care se plâng că sinceritatea lor e un defect şi le aduce numai supărări şi necazuri. Asta pentru că aţi sărit peste lecţia asta cu selectivitatea.
Nu este bine pentru nimeni să spui totul, când este vorba de lucruri irelevante din trecutul tău, lucruri pe care ceilalţi nu le-ar înţelege sau lucruri pe care nu poţi nici tu să le explici. Pentru că toată lumea te judecă, indiferent că vezi asta sau nu. Chiar şi familia, chiar şi prietenii. Acţiunile tale au consecinţe, tu proiectezi o imagine pe care ceilalţi o percep şi niciodată, dar niciodată, nimeni nu te va înţelege total. Din acest punct de vedere, toţi suntem singuri, toţi murim singuri. Dar să nu o dăm în filosofie...
Nu îndemn la minciună, deşi există acele minciuni pe care americanii le numesc "white lies", adică "minciuni albe". Sunt acele minciunele inofensive sau chiar favorabile pentru cei implicaţi. Aici intervine însă altceva: eşti oare în măsură să distorsionezi adevărul?
Aşa că eu vă propun să revenim tot la sinceritatea selectivă. A omite ceva care dăunează în loc să vindece. Vă dau două exemple: cineva mă tot bătea la cap mai demult să îmi sun un fost prieten după 7 luni de la despărţire şi să am un heart-to-heart cu el în care să-i spun cu cine l-am înşelat şi de ce. Nu am făcut asta, pentru simplul fapt că pe omul ăla nu îl ajuta adevărul ăsta, ci îi făcea mai mult rău. Uneori este prea târziu să spui adevărul şi este mai benefic să laşi lucrurile aşa cum sunt, fără să mai deschizi răni. Şi ajungem la al doilea exemplu. Victor, unul dintre foştii mei prieteni, mă înşela. Dar niciodată nu m-a minţit când l-am întrebat dacă o face. Pur şi simplu se eschiva, niciodată nu a spus "Nu, nu te înşel". A avut grijă să aibă această portiţă prin care el să scape oarecum curat. Nu am ştiut nimic despre asta până după despărţire, când mi-a povestit tot ce a făcut. Sincer, nu m-a ajutat deloc, a fost o dezamăgire uriaşă. Sunt momente în care este mai bine să nu ştii tot. Pentru că apoi nu prea mai eşti capabil să ai încredere în oameni şi ajungi să sufli în iaurt şi să fii paranoic. Ceea ce strică toată distracţia, desigur.
Încrederea. Pentru mine, cel mai important lucru şi cel mai frumos lucru pe care să mi-l dăruiască cineva. Mai ales din postura de "Sophiestricata". Bineînţeles, cum toţi ştim, încrederea se câştigă în timp şi se dovedeşte prin fapte. Dar ea ar putea fi întreţinută de sinceritatea selectivă. Poate am un punct de vedere greşit, dar consider că aş fi primit mai multă încredere dacă nu m-aş fi expus atât de mult judecăţii celuilalt. Pentru că "nu am o firmă bună", ca să citez pe cineva. Exact aşa cred că se simte un om care iese din puşcărie şi încearcă să se reabiliteze. Poţi deveni onest, poţi avea cele mai bune intenţii, dacă ai semnul în frunte, startul tău va fi cu beţe în roate.
Aşa că sunt absolut convinsă că a omite unele lucruri este un lucru benefic. Nu să minţi, doar să omiţi. Iar testul important vine atunci când iese adevărul la iveală - ca uleiul din apă - şi vezi cât de acceptat este adevărul tău şi cât de acceptat eşti tu.
Aşa că ţineţi minte: zahărul, grăsimile şi adevărul trebuie servite cu linguriţa, nu cu tona.

"Caut gagică"

Despre cei care "caută gagică"... Chiar m-au pus pe gânduri astăzi, după ce am văzut vreo 10 de genul ăsta care căutau gagică pe un site deloc matrimonial. Ce-i cu voi, oameni buni? Aveţi impresia că sunteţi în târg la Vitan şi căutaţi o bujie sau o pelerină de ploaie? Gagicile sunt peste tot, reprezintă femelele din specia voastră, dooh. Nu sunteţi leoparzi sau balene ca să trebuiască să le căutaţi. Femelele speciei noastre sunt în orice staţie de autobuz, în orice bar, în orice Mall. Voi nu trebuie să le căutaţi, ci trebuie să fiţi destul de buni ca să vă remarcaţi.
"Caut gagică". Bravo, mă! Tu şi celălalt milion de burlaci. Este exact ca atunci când claxonezi după fete pe stradă. Te aştepţi să ce? Să alerge după tine, să se aşeze în dreapta şi să îţi facă o felaţie? Crezi că este suficient să vrei? Trebuie să şi poţi. Să o faci să vrea să fie gagică-ta.
Pe de altă parte sunt cei care se plâng că femeile sunt ba curve, ba materialiste. Aştia se întreabă, chipurile retoric, "unde sunt fetele cuminţi, care nu vor maşini luxoase şi tipi cu bani?". Păi, chiorex, sunt peste tot în jurul tău. Dacă am vrea toate numai maşini luxoase s-ar duce dracu' specia asta. Numai că ţie nu îţi plac fetele normale, tu ai vrea să ai maşina luxoasă şi fetele care vor maşini luxoase. Sau ai vrea ca o fată de genul ăsta să te cunoască şi să vadă ce om interesant eşti, apoi să trăiţi într-un cort tot restul vieţii şi să fii primul din viaţa ei pe care l-a iubit cu adevărat.
Dar mă uit la tine... Şi văd un om neinteresant. Care nu arată bine. Care se îmbracă exact ca toţi ceilalţi. Care are aceeaşi freză. Care are aceleaşi hobby-uri şi aceleaşi fraze de agăţat. Eşti unul dintre băieţii stas pe care îi găsesc la fiecare doi paşi. Cel care caută normalitatea. Şi gagică pe net.
Mai întâi fă ceva cu tine, remarcă-te, fă-ţi reclamă. Întreabă-te ce vor femeile, ce fel de lucruri le plac. Uită-te mai mult la tine şi mai puţin la ce spun alţii. Nu, serios, mai uită-te la tine, uită-te în oglindă şi fă ceva cu tine. Fă sex mai bine, vorbeşte-i mai mult. Acultă mai mult. Cunoaşte-o, apoi spune-i că vrei gagică. S-ar putea să te loveşti de un refuz. Asta nu o face pe ea curvă sau materialistă, asta te face pe tine insuficient. Aşa că mai lucrează.